Ce e mai intens si mai infabil decat un miros care sa iti aduca aminte de ceva anume...
Mie imi plac mirosurile vacantei de vara...
Piele arsa de soare, nisip ud, alge murdare, apa sarata, crema de plaja, Lucky Strike, parfumul lui, parfumul ei, Timisoareana cu nisip pe gura sticlei, lamaie cu sare si tequilla, gel de dus si pasta de dinti, Rothmans, Dunhill negru, chibritul care aprinde pipa, aer sarat, piele arsa cu tigara, aer inchis de camera neaerisita, aerul diminetii, iarba uda, mar verde izbit de asfalt, mancare prajita in mult ulei, cartofi prajiti la autoservire, scoica murdara, muc de tigara, Vame Veche - o adevarata pledoarie in favoarea amestecului de mirosuri ce iti invadeaza narile cu nonsalanta.
Mi-ar placea sa fac un colaj de mirosuri, sa le inchid intr-o rama cu sticla si sa le conserv pentru totdeauna. De fiecare data cand vreau sa imi aduc aminte, sa pot sa eliberez fiecare miros, fiecare senzatie care imi lipseste. Oricum, nimeni nu ar tine minte mirosul meu, dar eu, tin minte mirosul fiecaruia. Imi place sa traiesc prin franturi de vise si iluzii. Poate e mai frumos asa, sa se ridice de pe canapeaua din Expirat si chiar daca nu se mai intoarce, tu sa ii simti parfumul langa tine. Sunt un teritoriu usor de invadat. Sunt singura. Sunt prea idealista. Iti simt mirosul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu