De maine n-am sa mai fiu
Cea pe care ai cunoscut-o si ai aruncat-o
Dintr-un colt de camera in altul.
Am sa ma urc pe tocuri
De 12 cm,
Am sa ma vopsesc
Roscat aprins,
Am sa sterg de pe fata
Zambetul care te-a intrigat,
“Oare e ironica?”
Ai sa intorci capul pe strada dupa un parfum cunoscut,
Acelasi par electrizat pe perne necunoscute
Si ciufulit de mainile tale.
« Te cunosc de undeva ? Imi pari atat de cunoscuta. »
« Nu cred. »
La o cafea, pe scaune tari fara spatar,
Vei avea discutii incomode cu mine
Si te vei gandi mereu ca sigur,
Eu sunt fata aceea, dar mai bine nu as fi.
Nu am sa mai fiu niciodata fluturele somnoros
Care sa se trezeasca pe umarul tau,
Nici rochia cu buline ridicata de vant
Pe strazi, pe care m-ai lasat sa ma impiedic
Si nu m-ai prins sa nu cad.
Pentru ca ai fugit de mine,
Eu nu am sa fug.
Am sa fiu mereu acolo sa iti amintesc
De nonsalanta cu care ti-ai pictat
Intrarea si iesirea pe scena.
Sa raman eu, cea de care te-ai speriat stupid si
Deloc necesar
Sau sa devin inca o persoana pe langa care treci ?
Ne auzim prin iulie,
Decide-toi !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu