Atestat de curva

Am primit o diploma
Pe carton lucios,
Calitate inalta.
Si macar de as fi fost adevarata,
Nici macar atat.
Sunt o curva paradoxala.
Nici macar un corp de plastic
Cu cracii desfacuti
Si oja sarita de pe unghii,
Nici macar atat.
Cu psihicul subred,
Un scaun de bar cu un picior prea scurt
Si sticla de vin,
Pinot Noir cusut cu delicatete pe decolteu
Si putin ruj poate,
Ca sa imi pastrez aparenta,
Mi-am ascuns adevarata fata
(o omida mizantropa nu s-ar transforma in fluture,
nu ar suporta toti oamenii care o admira)
In escrocheria unei posete mici,
Dar cate suflete culegeam in ea…
Cea mai buna partida ?
Galanta viata.
Mi-a dat jos
Ciorapii cu dantela
De nenumarate ori,
Cu dintii.
Pacat ca ma cam strangeau
Si mi-au lasat urme pe piele.
Nu am fost o curva oarecare,
Obisnuita,
Normala,
Nici macar atat.
Nu am fost o curva pentru altii
Ci o curva pentru mine.
I-am lasat pe toti sa imi violeze creierul
Si nici macar nu le-am cerut bani.
Am primit un atestat,
Un rahat de hartie care ma face curva de lux,
Pe cand eu am nevoie de bani,
Sa platesc datoriile alea multe,
Fata de mine.

Déjà-vu ?
M-am obisnuit sa ma sarut cu propriul meu parfum.
Ciorapii cu dantela sunt obositi.
« Cat ma costa ? »
Data viitoare, poate.