marți, 15 august 2017

3/3/0/8



Te-ai nascut din realism magic. Ai crescut in Noul Val. Acum esti doar o amintire despre viitorul cinematografiei romanesti. Te-am scris si te-am regizat in toate regimurile estetice. Cel putin am incercat.
Sa tot fie 7 ani de cand te-am pupat in Flying Circus ca sa ma razbun pe baiatul ala, arhitect condescendent. Si te-am facut arogant scarbos. Cred ca ti-a placut.
Ai cerut alta fata de sotie si ai facut imprumut la banca, sa o duci in vacanta.
M-a cerut alt baiat de sotie, dar oricum era insurat si era usor ilegal.
Suntem departe acum de inceput. 3308 km.
Te-am intrebat daca m-ai futut doar asa sau ai simtit ceva. Ai zis ca doar asa. Chit ca erai tare frumos cum te uitai la mine pe geam. O sa fac un film despre noaptea aia. Doar asa.
Imi amintesc ziua aia cand am venit acasa de la scoala si stateai in pat. Stateam pe Horea. Aveam o sticla de Lacrima lui Ovidiu pentru o ocazie speciala. Era goala. Erai trist. Nu mai voiai sa fii regizor.
Am tipat mult. Si am plans. Nu ne mai distram impreuna. Nu voiam sa te vad. Nu mai eram prieteni.
Niciodata nu ai stiut sa fii prietenul meu.
Ti-am spus recent ca inca te iubesc. Ai spus ca si tu. In distopia mea cu extraterestri e adevarat. Tot nu imi place Lars von Trier. E un snob de cacat.
Mi-e dor de tine pentru ca esti total sarit. In fiecare zi vrei sa fii altceva pentru ca iti e frica de tine.
Ai terminat facultatea. Tot nu ai bani. Tot nu stii sa fii prietenul meu.
Ti-am trimis cadouri si te-am intrebat mereu daca esti bine.
In septembrie o sa vin acasa. Sunt curioasa daca o sa faci ceva ca sa ma vezi. Sunt curioasa daca o sa fac ceva ca sa te vad.
Sunt fericita aici. E o bula frumoasa. Aproape ca te-as fi primit in ea, dar ai sparge-o. Nu poti amesteca aerul exotic cu filmul Est European.
Stii de ce am venit atunci? Pentru ca stiam ca o sa treaca mult timp pana sa te vad din nou. A trecut un an jumate. Si semnul de la tine, ala de pe gat, facut cu tigara cand stateam intinsi in pat in primele noastre nopti impreuna, a disparut.
Mi-a fost mereu frica sa nu dispari definitiv din viata mea. Poate ca acum o sa dispar eu.
E frumos in Portugalia, Teo. Ti-ar placea atat de mult.
E ultima data.

Pa.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu