Postmodernism melodramatic.

Divina inspiratie a dezamagirii sau cum organele mele interne au facut revolutie.

- Cum sa fii nemiloasa in 8 pasi simpli

Pasul 1:

Aproape terminasem de crosetat ultimul model de lacrimi pe bluza de pijama. Ochii nu vroiau nicicum sa doarma si desigur nu se lasau nicicum machiati. A trebuit sa ii scot din movul visului si sa ii trimit in lume. Multi s-au intrebat ce s-a intamplat cu ei. Putini ma cunosteau in momentele acelea de disperare absoluta, cand peretii instabili ai idealurilor mele mi se prabuseau in cap. Ma deranja tencuiala ramasa prin par si incercam sa imi scutur hainele de praf, sa ma adun de pe jos si sa imi mai aprind o tigara si inca o tigara. Plamanii, nervosi si ei pe mine, imi tipau ca ii ard, ca ii doare, ca sa incetez, dar NU AM VRUT !

Pasul 2 :

Retrospectiva: el crede ca sunt psihopata, ochii mei cred ca sunt insomniaca, idealurile mele cred ca sunt instabila, parul meu crede ca sunt nespalata,, plamanii mei vor sa ma impinga spre comunism, eu cred ca ar trebui sa incetez cu prostiile astea.

Pasul 3 :

Orgoliul nu m-a lasat sa renunt atat de usor. Au urmat momente cu privirea fixata in gol, cu auzul fixat pe aceeasi melodie, 3 ceasuri, cu mirosul fixat pe unicul si inegalabilul parfum care evident ca trebuie sa fie puternic, adunat cu puterea autosugestiei, cu mainile fixate pe batiste imbibate cu saliva, lacrimi, muci, in esenta mult negru de la machiaj, cu gustul fixat pe amar si acru, caci asta iti autoimpui cand esti in starea deplorabila de fata.

Pasul 4 :

Gata ! Pot sa schimb melodia, dar in mod paradoxal a picat fix una care nu trebuia. Pot sa ma apuc de citit, dar de ce dracu’ nu pot sa imi mut privirea de pe randul ala nenorocit

« Dar nu… noi suntem darapanati. Sufletul meu e darapanat, nu stiu nici daca cele mai bune schele vor ajuta la restaurare. » POT SA FUMEZ, PENTRU CA TREBUIE SA FUMEZ, SA VA DUCETI DRACULUI, PLAMANI COMUNISTI ! Si tu, batista, focar de infectie ce imi pateaza perna si asternutul, hai du-te si tu dracului, arunca-te singura in cosul de rufe, ca eu nu ma mai ridic din patul asta. Si pe tine, nu vreau sa te vad maine. Refuz ! Nu vreau sa iti vad zambetul ala tamp, cum incerci sa faci pe prietenul bun si cum nu-ti iese, sa te vad cum m-ai dat si tu dracului pe mine, cum de fapt te-ai fofilat frumos si acum iti e bine si totul e un curcubeu si un soare infinit.

Pasul 5 :

Imi cer scuze pentru mica iesire anterioara. Un mic acces de furie se poate numi. Ca si cum ai avea comprimate filmate, care stii ca te ajuta sa iti revii, iei una, doua, trei, vomiti, te ia naiba de rau ce iti e si te intrebi, oare daca luam numai una, imi era mai bine ? In fine, le vomiti printre injuraturi, o injuri si pe aia care ti le-a vandut. Asa e si cu idiotul asta, pe care insist, REFUZ sa il vad. Daca ma limitam la o doza mai mica, poate era ok, dar cum mie imi plac excesele, acum am ajuns intr-un mare mare cacat.

Pasul 6 :

Gata, ba ! Gata, gata ! Ma ridic. Si ce daca am plans pentru ca am visat cacaturi si am visat ca am plans. Si ce daca ma simt oribil, sunt revoltata si imi vine da impart picioare in coaie si capete in gura. Sunt o domnisoara distinsa si nu-mi permit sa pierd vremea asa. O sa imi fortez ochii sa se lase machiati, o sa ma imbrac frumos (desigur, nu cu bluza « crosetata » anterior), o sa imi pun masca de curva insensibila si o sa vorbesc cu tine urat si rautacios. « Mda, salut si tie. Uite si eu, pe aici. Arati bine azi, dar eu arat si mai bine. Iti doresc o zi frumoasa. *il saruta pe frunte » Imi place sa modelez realitatea dupa bunul meu plac. O sa ma prefac, o sa imi joc rolul intr-un mod exceptional, inegalabil, cu premii la Cannes si in mortii masii. Si tu, nici nu o sa iti dai seama. O sa crezi ca nu mi-a pasat niciodata si ca totul e la fel ca inainte.

Pasul 7 :

Ghici ce fac acum ? Fumez o tigara si imi e cam frig. Aproape am decis sa renunt. Gata cu resentimentele, gata cu injuraturile, cu capetele in gura, etc. Totusi, s-a schimbat felul in care ochii mov din vis te priveau. Inainte te priveau prin soarele speriat ca vine toamna si se termina sezonul estival. Gata cu pozele la rasarit, cu chiau si wow cand rasare.

Acum te privesc prin vara care s-a dus, si prin anul care vine cu valize, mobila mutata si examene de rahat. O sa plec si o sa ramai aici. Poate o sa iti fie dor, poate o sa vii la mine, poate o sa ne prefacem pentru totdeauna ca suntem cei mai buni prieteni si nici un cm mai mult de atat. Poate o sa iti para rau ca ai fost un idiot.

Pasul 8 :

Mi-am facut bagajele. Am plecat. Din cauza ta, plamanii mei s-au revoltat si mi-au bagat pe gat dictatura lor. Sa nu crezi ca m-am lasat de fumat. Ochii sunt in regula, cu cateva riduri in plus in jur. Cat despre pastilele filmate, au avut efecte secundare. Hai, pa! Si multumesc mult ca “m-ai inteles, m-ai ajutat si nu m-ai facut sa sufar”. Oricum, ramai prietenul meu cel mai bun, sti tu, intorc capul si zambesc, cand te vad cu altcineva. Nu imi pasa. Nu as fi vrut sa renunt, dar m-ai fortat. Sunt inca in convalescenta. Hai ca pleaca trenul, masina, dracu’. Pari surprins. Nu ti-am zis ? Ma duc si eu dracului. Paaaa.

(ptr. B.)