Vol. 1

Devine cam greu sa fiu eu zilele astea. E ceva in aer, ceva blestem de tiganca de pe strada pentru ca nu i-am dat 1 leu. De fapt cred ca asta e motivul pentru care nu le dau bani, ca sa ma blesteme. Ca sa pot sa simt ceva, orice, atrag dupa mine tot felul de rautati mai mult sau mai putin gratuite. Si apoi urmeaza ipocrizia plansului. Cred ca nu am plans niciodata pe bune, dar ma prefac atat de bine incat o mare parte a timpului ma cred din tot sufletul. Dupa mai bine de 3 luni simt ceva.
Am facut o prostie.
M-am pierdut cu firea pentru ca am fost provocata de impresia ca "nu imi doresc suficient de mult".
De cand am inceput sa fiu constienta de cate pot face cu corpul meu, m-am aruncat dintr-o parte in alta ca sa simt. Nu dureaza mult, maxim o luna. Apoi iar nu ma mai atinge nimic.
Imi place sa fiu atinsa, dar nu oricum. Sa ramana urme.
M-am pierdut cu firea.
Imi place sa nu inteleg nimic din unele nopti si sa ma chinui sa le reproduc in cuvinte.
Doresc. Si nu am primit un raspuns afirmativ. Nu am primit niciunl de fapt. S-a asternut doar o liniste penibila in sadismul meu.
Acum umblu inca o data dupa bucati de povesti inventate.
Nu am putut niciodata sa disting sexul de infatuare. Am fost mereu inteleasa gresit. Nu am facut nimic rau nimanui. Doar mie, pentru ca da, ma folosesc de voi ca sa imi fie mie bine.
Merit sa doresc. Am dorit mereu. M-am crescut singura cu pofte si dorinte.
Imi doresc si restul, nu doar o lingurita. Vreau sa iau o muscatura mare si sa ma inec la final. Sa fiu lovita cu pumnul intre omoplati ca sa scuip totul afara si sa privesc cu drag bucata aceea de om care m-a facut din nou sa simt ca exist si ca nu sunt doar o poveste scrisa de cineva.
M-am pierdut cu firea de data asta. Nu mi se intampla foarte des. Nu stiu cum sa reactionez.
E inghetat pe jos si s-ar putea sa alunec si sa nu mai apuc restul. Mereu e un rest. Niciodata nu poti da fix cat trebuie.
Mi-e frica sa nu fi facut o prostie in toata nebunia asta de ce mi se pare mie acum. Dar mai bine ca am zis, decat sa nu imi dau aceasta sansa la exprimare.
E plin de semne si simboluri. Eu nu le inteleg cu capul, ci cu sexul. Si in orice caz prefer sa mor de inima rea pentru sex, decat sa mor intr-un accident stupid cu capul.
Sunt 9 grade la Paris. Cam frig pentru noi, nu?
Sa invat sa astept.
E asa de putin timp.
Nu mai am nimic de pierdut.

-to be continued?