Closer.

El.

El este un super erou pe care îl văd rar în totalitate. De cele mai multe ori e doar o mână pe o clanță, o siluetă în contre jour, reflexia într-o mașină a unei mâini care leagă o bicicletă sau reflexia plictiselii într-o pereche de ochelari de soare. Pot sa il refac mereu din bucatile stranse in ultimii 2 ani, dar parca de fiecare data e altcumva. Un drac mic, un nemernic si un stilat, un personaj care stie pe toata lumea si care a facut de toate, cel care ma face sa rad in barba cand sunt persoana cel mai greu de atins. E rautacios cand se simte prins si se alinta cand se simte bine. Nu e fericit, cred ca e doar obosit. Se joaca in asa hal cu cuvintele incat te face sa le simti pe fiecare pana in stomac, fie ca pe un pumn, fie ca pe un fluture ametit. El e un ametit. Imposibil de tinut intr-un loc - te-ai intors o secunda si e deja in alta parte. Daca il cauti, nu o sa il gasesti niciodata. Nu vreau sa il fut, nu vreau sa il posed, nu il vreau mai mult decat s-ar putea lasa avut. As fi vrut sa nu fi plecat, sa fi ramas cu mine. Mi-ar fi placut sa doarma cu mine si sa ii placa - si de mine si dormitul. 

Eu.

Nu m-am priceput niciodata sa fiu iubita cuiva. Dar sa fiu amanta, aventura, indragosteala temporara a cuiva, asta am stiut cel mai bine sa fac. El nu stie asta despre mine. Nu stie nimic despre mine. Stie doar ca si eu am o pisica si ca stau si eu ca si el undeva aproape de gara. Dar pana la urma poate ca nu sunt destul de frumoasa sau de cine stie cum si de-aia nici nu o sa se mai intample nimic. El nu stie ca pentru mine, daca ceva nu mai este o poveste, nu mai exista. Si cred ca imi place atat de mult de acest super erou, incat trag de "povestea" asta, doar doar, sa conteze in vreun fel. Poate ca e doar obsesia memoriei. Il visez si imi place ca atunci cand il visez nu e o fabulatie a mintii mele, e el, asa cum il pot reface din bucati, doar ca e prezent, imi vorbeste, nu se pierde. Sunt invidioasa pe toate fetele carora le zambeste. Mi-ar placea sa vrea sa ma cunoasca, sa vrea sa isi piarda timpul cu mine. Nici el, nici eu nu avem nimic de pierdut. Poate doar o poveste. Nu vreau sa nu ii placa de mine.

A existat momentul in care puteam alege daca sa ma desprind sau sa ma agat. Cred ca am ales gresit.
Sincer, cred ca el e cea mai mare minciuna pe care mi-am zis-o vreodata.