Ace.

Ce ai putea fACE…

Gândeşte-te la tine

Ca la o pernă pentru ace

Şi cum fiecare

individ nonşalant

Agale prin al tău destin

Înfige câte unul,

Mai scurt, mai lung, mai adânc, mai puţin adânc,

Mai nou, mai ruginit…

Cel mai frumos

E cel cu gămălia colorată,

Dar el e prea arogant

Pentru o mulţime atât de banală.

Nu ştiu ce fel de ace mai există,

Ştiu doar că acele înţeapă

Şi chiar şi pe tine,

Perna de catifea murdară,

Te răscoleşte când te pătrunde,

Ca un fior de frig şi pielea de gâină.

Nu uita !

Să nu te aşezi nicodată.

Perna e moale, dar acele se înfig mai tare.

Ţi-a ieşit un fir alb de când stai în picioare,

Te voi tenta să stai jos

Sau nu crezi că ar fi mai bine

Să ieşi în ploaie într-o zi

Şi ghici ce, acele vor rugini…

Vor rămâne nemişcate,

Dar infecţia din plămânii tăi de catifea

Nu o vei mai putea curăţa

Nici cu cel mai frumos ac cu gămălie.

Hai taci, e o prostie !

… ?